Principiile programului de certare al scolii clasice s-au cristalizat in a 2-a parte a secolului 18, pe fundamentele fiziocrate, cu reprezentati in deosebi din Marea Britanie si Franta.
Programul de cercetare al acestei scoli se baza pe o evolutie de la administrarea resurselor catre imbogatire, buna stare si avutie.
Ganditorii clasici au promovat trei factori de productie: natura, munca si capitalul. Acestia au fost adeptii teoriei obiective a valorii (teoria valorii in munca) si rar ai teoriei subiective (teoria utilitatii marginale).
Ca si fiziocratii, mergeau pe principiul laisser-faire, laisser passer, libertatea individuala(libera initiativa, libertatea contractuala, libera concurenta).
Non-interventia statului in viata economica: Economistii abordau o atitudine libera fata de piata si stat. Astfel, individul general este ghidat de comert, de prodecele de productie, de formarea preturilor si de interesul personal.
Clasicii sunt adeptii statului minimal, ceea ce inseamna ca statul trebuie sa isi indeplineasca doar functiile principale(ordinea publica, educatia, apararea nationala etc.)
Principalul calauzitor a fost economisirea. Ideea de baza a scolii clasice, pe care o aduce si o preia de la fiziocrati este autoreglarea economiei.
Ca metoda, scoala clasica, a avut observatia si analiza logica, nu abstractizata.
Scoala clasica a fost adepta unei teorii obiective a valorii, bazate pe cantitatea de munca disponibila pentru obtinerea unui produs. Utilitatea unui produs fiind data de raritate (efortul depus pentru a obtine acel produs).
Gandirea economica clasica a aparut si s-a dezvoltat in acelas timp cu capitalismul modern si societatea industriala. Anul 1776 (avutia natiunilor) este asociat cu data aparitiei stiintei economice, iar Adam Smith a fost proclamat de posteritate "parintele stiintei economice".
